
Voi, afaceriști vestiți,
Plini de bani dar și de toane
Care zilnic vă hrăniți
Apăsând doar pe butoane,
Voi, toți cei care visați
Că iubirea-i de vânzare
Pe oriunde vă aflați
O veți găsi-n galantare...
Ambalaje fără viaţă,
Fără un strop de candoare...
Mă cuprinde-aşa o greață
Și nu-mi trece, ia amploare
Când v-ascult cum visați voi
Că în lumea asta mare
Noi, cei mici suntem gunoi
Și n-avem nimic sub soare...
Voi afaceriști bogați,
Mincinoși și plini de fițe,
Nu credeți că vă-înșelați ?
Oare tot ce-are rochițe
Lungi, scurte sau potrivite...
Au în cap doar gărgărițe?
Și-n rest nici un pic de minte?
Chiar nu vreau să vă jignesc
Nici să vă extrag vre-un dinte,
Să vă schimb, chiar nu-mi doresc
Fiți cum ați fost și-înainte...
Vreau doar să vă amintesc:
Chiar de viața nu-i ușoară
Și-uneori n-avem de-o ceapă,
Nu tot ce se papă zboară,
Nici tot ce zboară se papă.
Există încă iubire
Chiar și-n lumea asta... goală
N-avem toți aceiași fire...
Nu ne băgați într-o oală!

Superrrrrrrrr
RăspundețiȘtergerePai, draga mea...aceasta poezie e cu dedicatie pt un tip, care isi imagineaza ca daca port fusta scurta, am si mintea la fel...nu-i spun numele, nu de frica...dar...nu cred ca tastele vor suporta.
RăspundețiȘtergerePup!