Vinovaţi de iubire

Am ridicat ochii spre cer
Să-mi cer iertare, de-am greşit
Că te iubesc ca pe-un înger.
În noaptea când m-ai copleşit
Cu sărutări şi mângâieri,
Cu zbor pe aripi de iubire
Când am fost doi prizonieri
Iubindu-ne printre safire,
Pe boltă-am ridicat privirea
Să-mi văd martorii nedormiţi
Şi nu mică mi-a fost uimirea,
O stea zărise doi iubiţi,
Ce s-au iubit intens o noapte,
Ce se iubesc enorm, real,
Ce-au adormit stelele toate
Hrănind un singur ideal.
Numai o stea zâmbea pe boltă,
Numai o stea ne mai privea
Iubirea noastră dezinvoltă
Puterea zorilor strivea.
Timpul de drag înmărmurise
Doar inimile mai pulsau,
Tot Universul adormise,
Nici stelele nu mai valsau.
Eram doar noi şi-o biată stea,
Eram doar noi îmbălsămaţi
În suflete cu dragostea,
Ne iubim, suntem vinovaţi.