Aici n-a murit iubirea

 

 

I-am scris soarelui o notă
S-o recite când adoarme,
Când va pune redingotă
Nopţilor fără de arme.

I-am spus totul verde-n faţă,
Nimic nu mă mai reţine,
Nici măcar de dimineaţă
Când fură vise divine.

Nu se aştepta, desigur,
La a mea seninătate,
Am vrut numai să-l asigur
Că n-are mereu dreptate.

M-a privit o clipă-n grabă,
Încruntat ca şi-altădată
Apoi şi-a văzut de treabă
Luminând lumea cealaltă.

Într-o seară, printre creste
L-am zărit cum îmi citea
Sufletul, ca pe-o poveste
Ce emană dragostea.

S-a ascuns de după dealuri
Punând nopţilor candoare,
Stropi de suflet curg în valuri
Numai dintr-o lumânare.

Nu-i nevoie de furtună
Pentru-a crea omenirea,
Strop cu strop aici se-adună,
Unde n-a murit iubirea.

Pâlpâie în continuare
Flacăra iubirii sfinte,
Când voi pleca la culcare,
Luminez printre morminte.

Iar dacă din întâmplare
Strada îmi vei lumina,
Nu uita că eşti o floare
Ce-mi alină pagina.

 

Visele prind rădăcină

 

 

 

Uit durerile prin care
Am ajuns unde-am ajuns,
Pun în scrinul cu uitare
Lacrimile ce m-au uns,
M-au purificat ca mirul
Şi mi-au redat strălucirea
Ce-o emană trandafirul
Când întâlneşte iubirea.

Strălucesc prin noaptea crudă,
Metamorfozând nămeţii
Ce m-au finisat cu trudă
De la începutul vieţii.
Plămădesc vise curate
Din stropi limpezi de izvor,
Le sustrag din mări sărate
Oblojind aripi în zbor.

Desluşesc în beznă drumul
Luminat de licurici,
Mă împrospătează parfumul
Cald, al paşilor cosmici.
Pâlpâi ca o lumânare
Dăruind nopţii lumină,
Întunericul dispare,
Visele prind rădăcină.

Când lacrima se va opri

Chiar de va fi să mor de dor,

Tu să păşeşti cu mine-n gând,

Voi reveni, vibrând în zbor

Să te sărut, curând, curând.

Chiar de va fi să mă topesc

Cum se topeşte lumânarea,

Tu să nu uiţi cât te iubesc

Şi nicicând n-am gustat uitarea.

Chiar de va fi să-mi pui pe geană

Ultim sărut înlăcrimat,

Ce-ar lecui oricare rană,

Să vii, chiar de nu te-am chemat.

 Chiar de va fi s-ajungi când cerul

Se va deschide pentru-o clipă,

Să duc cu mine tot misterul

Iubirii noastre pe aripă.

 Chiar de va fi să vii-ntr-o noapte

Când lacrima se va opri,

 Şi-n Carul Mare, de departe,

Vor plânge stelele, să vii!

Chiar de va fi s-ajungi când norii

Din pagini se vor risipi,

Mă vor strecura cititorii

Dar, numai tu mă vei găsi...

Chiar dacă lacrima albastră

Pe pagini se va dilua,

Tu să nu uiţi iubirea noastră,

 Cum nici eu nu te pot uita!

Mă voi întoarce-n graba mare

Bagajul e deja făcut,
Mai e o zi şi voi pleca,
Am pus în el şi-al tău sărut,
Să-mi liniştească inima.

Am pus iubirea-n buzunare,
În genţi cu role, peste tot...
Nici nu gândeşti ce rău mă doare!
Din suflet n-am cum să te scot!

Voi avea grijă-n noaptea rece
Inima caldă să-ţi păstraz
Iar, dacă dorul tău nu-mi trece
Voi încerca să te visez.

Adânc, în piept,  pun amintirea
Primului pas făcut cu tine,
Să păstrez proaspătă iubirea,
O binecuvântată pâine.

Mă voi întoarce-n graba mare,
La pieptul tău să mă topesc
Cum se topeşte-o lumânare
Şi să-ţi şoptesc iar te iubesc!.