M-am născut să te iubesc

Eu, am apărut pe lume, poate nici n-am fost dorită,
Am luptat cu norii nopţii, am iubit, am fost iubită,
Furtunile vieţii crude umerii mi-au agresat,
Dar cu capul sus, minciuna şi necazu-am finisat,
Buruienile crescute în jurul meu înfloreau
Ispitindu-mi veşnic drumul, sufletul îmi agresau,
Mă înconjurau ca iarna, mă striveau ca pe-o hârtie,
Inima-mi plângea sălbatec, mă simţeam tristă, pustie,
M-am născut, să văd mirajul ce nu-l vede orişicine,
Să primesc suspin şi lacrimi, iar în schimb să dărui bine.
Petale de trandafiri dintre spini să tot culeg,
Am prins aripi peste nouri încercând să înţeleg
Cât bine are acela cu averi, făr-de iubire?
Cât ne poate-ndoctrina neghina de sub safire?
M-am născut să dărui clipă Universului din mine
Transformând crivăţul vieţii-n raza culmilor alpine.
Zbor prin noaptea cea mai crudă, ca un liliac viteaz
Fremătând seva din lacrimi, ce-mi tot sapă pe obraz,
Sper să-ţi sorb din ochi tristeţea, care mi-o ascunzi zâmbind
Să-ţi aplic veşnic sărutul peste gleznele-ţi, iubind
Ceea ce nimeni nu vede, nici cu lupa cea mai fină,
Dăruindu-ţi veşnicie peste-a ochilor lumină.
Impregnând iubire pură, nu cea din dicţionar
Ce se pierde peste noapte, transformându-se-n coşmar.
Vom vibra zdrobind durerea care-a-ngenunchiat prezentul,
M-am născut să te iubesc, azi îmi iau angajamentul.