Aş vrea să fug

De mult lacrimi n-am mai vărsat,
Dar azi, din nou m-au invadat.
Sufletul simt cum mi-l apasă...
Aş vrea să fug, să fug de-acasă...
Să fug în lumea asta mare,
Să uit de tot, de tot ce doare,
Să uit tot ce a fost odată...
Să uit de lacrima curată,
De teama de necunoscut,
De tot ce-a fost, când m-am născut,
Să-mi şlefuiesc altă alee,
Să fug chiar de a mea idee,
Să fug pe-alei nebântuite
De nimeni. Undeva în minte
Mai găzduiesc încă răni crunte,
Aş alerga pe-un vârf de munte,
Un munte de dureri şi groază
Ce încă mai acumulează,
Îl spăl în lacrimi miliarde,
Dar sufletul încă îmi arde
Acest munte imens de gheaţă
M-apăsa crunt... să fug de viaţă?
Nu am voie, să mă gândesc
La asta... trebui să trăiesc,
Să lupt cu viaţa asta grea
Oricât mi-ar curge lacrima.