Dobânda iubirii

Atât cât mai există încă
Pe-această lume sentimente,
Inimii mele-i dau poruncă,
Din clipele proeminente
Trăite-n zilele cu soare
Ale iubirii noastre sfinte,
Să-mprăştie fulgi de splendoare,
În suflete, de-acu-nainte,
Dragoste-n picături de rouă,
Să-azvârle peste zori de gheaţă,
Lumina vieţii noastre nouă
S-o picure de dimineaţă
Peste pământul adormit,
Pe lacrimile reci din noapte
Ce-au curs din ochiul cel rănit
Inundând serile deşarte,
Pe sufletele suferinde
Şi inimile-nlăcrimate,
Iubirea noastră să colinde
Din zori de zi în miez de noapte,
Adâncurile să pătrundă,
Culmi îngheţate să topească
Prin versul meu- ca o dobândă
A dragostei, să împânzească
Planeta aţipind alene,
Să dăruim poftă de viaţă,
Ochilor trişti- sărut pe gene
În fiecare dimineaţă.