De arome dezgustată

Dezgustată de arome cu gusturi pretenţioase,
De miresme-mbietoare, fragile, atent fardate
Peste pudra nedreptăţii cu amprentele soioase,
Degust puritatea apei pe deasupra parfumate,
Limpede ca o oglindă, fără valuri, fără spini,
Mă hrănesc cu picătura ce-mi măsori cu microscopul
Sorbindu-ţi sevă din frunza rece-a ochilor divini,
Mă avânt trăindu-mi clipa, fără a-ţi ascunde scopul,
Fără-ţi cere vreo ofrandă, fără-ţi cere vreun suspin,
Înfrânez dorinţe-n faşă, topindu-mă-n Iadul serii,
Zbor în ciuda nopţii crude, printre acele de pin,
De crivăţ lovită-n spate, astup retina durerii,
Mă aplec cu-ngăduinţa sufletului translucid,
Dăruiesc petale dalbe pe alei înmiresmate,
Duc disperarea tăcerii, dragostea să nu-mi ucid,
Visez doar să-ţi aud glasul, admirând nopţi seci şi mate
De culori perfide, pale, fără nici un fir de iarbă,
Fără strop de alinare, în iluzii înecată,
Lacrimile mă sugrumă înnodându-se în barbă,
Prin vicisitudini aspre de arome dezgustată.