Aparent adie vântul
Peste muntele-adormit,
Şi-i răstălmăcesc cuvântul
Din vocale întocmit,
Fulgere-l lovesc spre poale,
Omătul veşnic îl roade
Cu iernile colosale,
Dar semeţ, între-acolade
Stă de strajă peste dealuri,
Peste codrii şi câmpie,
Peste mări ascunse-n valuri,
Făcând psihoterapie
Peşterilor îmbufnate
Ce stâncile-i hărţuiesc,
În nopţile-acumulate
Visele-i adăpostesc
Cu sfânt murmur de izvoare
Prelins din ochii muntoşi,
În măreaţa-i abdicare
Adapă orgolioşi
Ce-l lovesc, cu talpa rece
Scrijelind pe-a lui tulpină:
"Rămâi piatră, apa trece,
Veşnic este a ta vină!"
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!