Eu nu am lumea la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Păşesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.
Aş tace aşa cum tace luna,
Să-mi număr clipele de dor
Dar, mă cuprinde întotdeauna
Din strigăt trist, tainic fior.
Aş picura cum curge stropul,
În geamul meu când se loveşte
Dar, simt cum mă arde potopul
Şi ţărmul nu-l mai regăseşte.
Aş plânge-aşa cum plânge noaptea
Din căzătoarele ei stele,
Dar, mi-am pierdut abilitatea
De-a mă ascunde printre ele.
Te-aş săruta cu ochii minţii
Să-mi liniştesc genele-aprinse,
Dar, las să mă aline sfinţii
Cu aripile lor întinse.
Mai bine tac, cum tace piatra,
Îmi adorm stâncile pe rând,
Să plouă-n suflet cu găleata,
Să mă trezesc din somn strigând.
Să-ţi aud paşii pe alee
Şi strigătul de bun găsit,
Să-ţi sar la piept ca o scânteie
Şi să-ţi urez, bine-ai venit!
Postări
Tacerea e de aur!
RăspundețiȘtergereIubirea e de platina!
Adevarat ati grait!
RăspundețiȘtergereVa imbratisez cu drag!
"Să-ți aud pașii pe alee
RăspundețiȘtergereȘi strigătul de bun găsit,
Să-ți sar la piept ca o scânteie
Și să-ți urez bine-ai venit!"
Bine te-am regăsit, la final de săptămână, Dana. Gândurile noastre bune, să ai o zi cât mai liniştită.
La bună recitire!
Va sarut pe suflet, Cristian!
RăspundețiȘtergereImbratiseri cu tot sufletul si Geaninei!