De-atâtea ori m-am simţit o nălucă
Înveşmântată-n arşiţă şi ger
Încât, din suflet, lacrima-mi usucă
Versul, pe care pot să-l mai ofer.
De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul
Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă
Încât, acum, când dăruiesc cuvântul
Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.
Postări
Of, Dana... Dumnezeu să-l odihnească.
RăspundețiȘtergereAlături de tine şi de durererea ta, cu sufletele,
Cristi şi Geanina
Va multumesc Cristian!
RăspundețiȘtergere