Clarificări

Îmi place glasul să-ţi ascult,
În ochii tăi să m-adâncesc,
Eu m-am rugat atât de mult
Pe-alei de vis să te-ntâlnesc
Dar, n-ai să afli niciodată
Din ce îmi împletesc surâsul,
Îl pictez pentru lumea toată
Dar, fără tine, am opusul.

Noaptea n-ar mai îndrăzni
Să mă ferească de lumină
Dac-a ta voce m-ar hrăni
Cu şoapte dulci în prag de cină.
Într-un izvor de diamante
M-ar scălda luna cea tăcută,
Dac-aş sorbi două cuvinte
Din vocea-ţi arhicunoscută.

Luna nu ar mai secera
Seară de seară-n lan stele
De m-aş hrăni cu vocea ta
Doar un minut, în clipe grele.
Ar străluci precum un soare,
Suspinul lumii să-l topească,
Să rămână pe veci datoare,
Cu dragoste să se hrănească.

Am să-ţi aştept glasul pe seară
Cu-o şoaptă să mă încălzesc,
Şi-n zori, când stelele coboară,
Viaţa mea să îţi dăruiesc.
De dragul tău să mă transform
Într-un ocean de fericire,
Pămânul să-mbrac uniform
Cu dragoste şi cu safire.