Cititorii mei

Translate

marți, 1 noiembrie 2011

Zbucium


Pe oceanul de tăcere
Se varsă ca o cascadă,
Fără dig sau bariere,
Fără zgomotul din stradă,
Mantie neagră şi lungă,
Otrăvind meticuloasă,
Încercând să mă ajungă
Ca o plapumă hidoasă.

Mii de vrejuri, spre călcâie
Cresc, spărând să mă doboare,
În urmă să mai rămâie
Doar flacări ucigătoare.
Scântei crude vin din spate,
Pârjolind puful plăpând
Al viselor îngheţate,
De durere, spumegând,

Mă inundă-n suflet gerul,
Clipe crunte mă străpung
Dar, voi învinge misterul,
Săgeţile să le-alung.
Voi răstigni răutate,
Nepăsare şi durere,
Adăpostind bunătate
În suflet cu mângâiere.

La trena unei comete
Aş coase cruda durere,
S-alerge printre planete,
S-o transform în adiere.
Aş culege dintre stele
Şoapte pline de candoare,
Să pot dărui cu ele
Dragoste nepieritoare.


2 comentarii:

  1. Poetul arde cu mai mare intensitate fata de omul de rand. Nu degeaba se spune ca oamenii sunt semizei. Sa ai putere sa ne incanti si cu alte frumoase versuri! Binele sa iti inunde sufletul si casa!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulţumesc pentru vizită, pentru tot!
    De durere nu-mi găsesc cuvintele...
    aş răcni, glas numai am,
    aş plânge, privesc pe geam
    şi văd cerul, 'nalt şi blând,
    aş zbiera, numai am când.

    RăspundețiȘtergere

â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!