Deşi astăzi nu am rostit cuvinte,
Aşa cum procedam de obicei,
Tu locuieşti în suflet şi în minte
Şi-mi este dor nespus de ochii tăi.
Deşi astăzi n-am avut timp de-o frază,
Am vrut să par puternică şi rece,
Numai speranţa mă încurajează
Că timpul ăsta repede va trece.
Deşi astăzi n-am apucat să-ţi spun
Cât mi-e de greu când pleci peste hotare,
Îmi plânge sufletul de dor nebun,
Nu-mi călca lacrimile în picioare!
Cu cat e mai dureroasa plecarea cu atat e mai dulce revenirea. Si sa nu uitam, viata este un sir de plecari si reveniri. Ideea e sa nu se evapore iubirea.
RăspundețiȘtergereDeși timpul glas nu are
RăspundețiȘtergereTotuși rostește ceva,
Chiar de plouă-n disperare
Sau e-nseninat... cândva,
Vocea timpului va spune
Adevărul, fără glas,
Iubirea nu-i o minune,
E doar ceea ce-a rămas.