Vom zbura spre Marte

Stelele se-ascundeau, Luna era departe
Iar noi vorbeam, visam despre un zbor spre Marte.
O frânghie-atârnată din ceruri ne-mbia
Să lăsăm tot în urmă şi să urcăm pe ea,
Să zburăm peste lacrimi, peste tot ce doboară,
Să-îmbrăţişăm speranţa, cea mai scumpă comoară.
Un zâmbet cald pe chipuri uşor s-a desenat
Dintr-un motiv prea simplu, era adevărat,
Nu am zburat pe Marte, dar cine poate şti
Ce se va-ntâmpla mâine, poate ne vom iubi,
Poate vom muta Luna pe a noastră planetă
Sau vom zbura spre stele fără nici o rachetă,
Vom clădi drum prin ceaţă, norii vom alunga,
Când în sfârşit pe Marte de mână vom zbura,
Printre petale sute şi raze argintate,
Vom schimba-n sărbătoare prea înorata noapte.