Ziua ochilor mei

În lacrimi ochii mi se scaldă mult mai mult ca de obicei,
E o zi neagră, neagră, neagră, cred că-i ziua ochilor mei,
E sărbătoarea care doare, e ziua lacrimilor sute,
M-ascund prin spini şi prin noroi, nici nu mai știu, acum, pe unde.
Vreau să le-alung spre alte ceruri, vreau să le-alung, să le opresc,
Dar curg aşa fără-încetare și-oricât aş vrea, nu reuşesc...



Să le opresc, fără oprire curg pe ai mei obraji livizi
Mă doare, sufletul mă doare! cum ai putut să îmi ucizi
În mine ce-am avut mai bun? nu pot să cred ce mi se-întâmplă!
Nu pot să cred că mai trăiesc, când drept în suflet mi se-împlântă
Pumnalul cel mai ruginit, mai ascuțit, mai otrăvit,
Nu pot să cred că mai trăiesc, nu pot să cred că n-am murit!

Mi s-a oprit timpul în loc, durerea m-apăsa prea tare
Nu pot să cred ce mi se-întîmplă, parc-aş avea în ochi doar sare,
Venin în suflet şi pe gene, nu pot să cred că sunt în viaţă,
Mai am o şansă, o fi noapte...şi voi zâmbi de dimineaţă?
O fi doar vis? aşa să fie? I-aş implora chiar şi pe zei,
Însă nu dorm, e adevărul, e doar ziua ochilor mei .