De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă Versul, pe care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.
duminică, 14 februarie 2010
Simt c-ai revenit
Să-ți aud glasul blând spre seară
Rostindu-mi dulce: noapte bună!
Strop de ploaie-n fierbinte vară
Și briza mării ce adună
Pescăruși zeci la al meu țărm,
E dansul clipei în minut,
Cu glasul tău am să adorm,
Cu glasul şi cu-al tău sărut.
Să-ţi aud glasu-n asfințit
Ca bolta de steluțe plină
Ca soarele ce s-a trezit
Doar pentru-a-mi dărui lumină
Să te aud cum îmi șoptești
Pe seara câteva cuvinte
Că mă adori, că mă iubești,
Că ai să-adormi cu mine-n minte.
E darul cel mai minunat,
Cel mai de pret, cel mai dorit.
De când mă știu, te-am așteptat
În sfârșit, simt c-ai revenit.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!