Ochii ce nu se văd....

"Ochii ce nu se văd, se uită",
Mi-au spus atunci, dar, o secundă
Nu s-au gândit, că eu nu sunt
Un fir de praf purtat de vânt,
Eu sunt, exist şi mă strecor
Prin viaţă, doar cu al tău dor,
Caut în lumea asta mare
Câte un strop de alinare,
Dar înlocuitor, nicicând
N-am să-ţi găsesc pe-acest pământ.
Am încercat, erau... ca tine
Aproape, dar nu pentru mine,
Unul, îţi semăna la faţă
Şi-a poposit în a mea viaţă.
Altul, când ochii-i închideam
Numai la tine mă gândeam,
Dar, era doar....asemănare.
Nu erai tu, a mea splendoare.
Au trecut ani prea mulţi iubite,
Eu te păstrez şi-acum în minte,
Au trecut ani şi ani la rând...
Eu te păstrez şi-acum în gând,
Comoară sacră fără preţ
Mi-e dor de chipu-ţi zâmbăreț,
De glasul ce mă mângâia
Şi de sărutul ce-învia
Până şi florile-ofilite.
E mult de-atunci, e mult iubite,
Dar, oricât timp şi-ani vor zbura
Tu vei rămâne-n viaţa mea.