Mă ridic...ca o pisică

Cum să fac şi cum s-o spun?
V-aş dărui, la comun
Un cadou neaşteptat
De voi toţi, e-adevărat.
Doar, de când mă ştiu, aş vrea,
Să se-ntîmple-aşa ceva.
Zilnic spun ce mult doresc,
Dar, s-o fac nu reuşesc.
Plâng, oftez, stau nehrănită,
Fumez mult, neodihnită...
Şi totuşi nu am curaj
Să... plonjez de la etaj.
Ştiu, sunt laşă-aveţi dreptate...
După fiecare noapte
Mă ridic...ca o pisică,
Sunt o laşă, ştiu, mi-e frică
Orice lac să îl hrănesc,
Aş vrea...dar nu îndrăznesc
Să smulg ceaţă din lumină,
Am vrut chiar într-o grădină
De o creangă să m-agăţ,
Dar sunt laşă, nu mă-nvăţ...
Că sub steaua ce-am prins viaţă
Nu e nicicînd dimineaţă...
Şi ...în timp ce simt că-apare
Câte o raza de soare,
Cu zâmbetul meu enorm
O sting şi-n grabă-o adorm...
Nu mă pot obişnui
Nici măcar o clipă-n zi,
Că n-am voie să zâmbesc
Deci, n-am dreptul să iubesc.