Noapte plină de vise

O alta filă-n viaţa mea
S-a scris ieri, poate trebuia
De mult să o desființez,
Din suflet să îmi dezmembrez
Acea bucată de hotar,
Ce lasă-n urmă gust amar.
Poate că, n-ar fi trebuit
De fapt, atât să-l fi iubit,
Sau poate, încă mai visez?
Însă sunt trează şi oftez?
Noaptea trecută a fost plină
De vise, flori într-o grădină,
Zăpadă multă, frig şi ceață,
Apoi o mare de verdeață,
O noapte plină doar de vis.
În zori, m-am apucat de scris.
Astăzi pe toţi v-aş întreba
De ce-a intrat în viața mea?
Cu chipul plin de veselie
Şi-apoi cu inima pustie,
Încet, încet s-a-ndepărtat?
Ieri, era trist când a plecat,
Dar el a vrut, doar am simțit,
N-am să sufăr la infinit,
Am să-l alung din vis cumva,
Azi, îl tot șterg din viața mea
Deşi sufletu-mi invadase,
Mi-a lăsat amintiri frumoase,
Dar n-a fost sincer la sfârșit,
Oare de ce a mai venit?
Doar pentru înc-o amintire?
Doamne! cum să-mi mai vin în fire?
L-am așteptat şi l-am iubit
Cu-adevărat, dar a venit
Un altu-n locul celui care
Îmi dăruise la plecare
O boltă de steluțe plină,
În urmă a lăsat, rugină,
Tristețe, lacrimi şi durere,
De-ar fi rămas, o mângâiere
Ar fi fost ziua ce-o trăiesc.
Oare de-azi am să mai zâmbesc?