Azi nu sunt

Nu mă luaţi în seamă,
Nu mai ştiu cum mă cheamă,
Azi nu mai sunt, nu sunt...
Nu păşesc pe pământ,
Azi sunt doar o părere
Prea plină de durere,
Azi nu mănânc, nu beau
Nu alerg, nici nu stau,
Azi sunt doar un robot
Aş vrea, însă, nu pot...
La toţi vă răspund "da"
Dar în inima mea...
Nimeni nu poate ştii,
Chiar de mă veţi citi
Mereu, filă cu filă...
În mintea mea...nu-i milă...
În mine e iubire...
Nu-mi pot veni în fire...
Nu mai pot să grăiesc
Lacrimi se năpustesc
Din suflet drept pe față...
Azi nu mai sunt în viaţă.

Să te sărut și mâine

Mi-e mintea răvășită, sufletul agitat,
Gându-mi zboară aiurea, de fapt numai spre tine,
Nu-s decât cinci minute de când m-ai sărutat
Şi dorul mă cuprinde, ceva nu merge bine,
Nimic nu-și are locul, nimic nu-i potrivit,
Cerul s-a luminat, lumea zâmbește-ntr-una,
Toți mirați mă privesc, de parcă au ghicit
Că iarba este verde și-n zori apune Luna
Că stelele-s acolo, chiar de nu toți le văd
Noi le-am văzut, iubirea ne-au dăruit de-odată,
Iar ochii tăi, ca iarba, vreau mâine să-i revăd,
Să știu că n-am visat, că este-adevărată,
Nu e doar o-ntâmplare ce mâine se ascunde,
Ca norul stors de ploaie, sau neaua cea topită
Ce fuge peste noapte, nici nu ști când sau unde...
Să te sărut și mâine, să fiu iar fericită.