La mulţi ani, români, confraţi!

 

 

Stau închisă-n a mea minte
Şi privesc cu indignare
Jocurile de cuvinte
Aruncate la-ntâmplare.

Unul strigă că vrea totul
C-ar da-n schimb încă pe-atât,
Altul nu-şi găseşte locul
Împărţind nimic la cât.

Unul se-nţoleşte-n aur,
Altul într-un sac de box,
Pâinea-i furată de-un graur
Şi-nmulţită la xerox.

Văd cum cerul se frământă
Sub minciuni şi laşităţi,
Totuşi, ciocârlia cântă
Strivită de nedreptăţi.

Unul munceşte cât zece
Să-şi hrănească derbedeul
Care-n sfaturi se întrece
Deşi, nu ştie ce-i greul.

Fluviul nostru-n hohot plânge,
Mulţi ar înghiţii, îndată,
Însă apa nu-i ajunge
Şi ea e de-un timp furată.

Unu-n zori răstoarnă casa
Fiindcă-a visat libertate,
Vinde sufletul şi rasa
Pornind în societate.

Unul tremură pe-o bancă,
Altul la solar domneşte,
Privesc ca orice româncă
 Închisă-n mine, fireşte...

Tac şi scriu, aşa-i la modă,
Fără niciun rezultat
Adun slove într-o odă,
Cântând visul spulberat.

Unu-nfipt în picioroange,
Printr-o portavoce zbiară
C-ar avea iubirea-n sânge
Dac-ar primii o comoară.

Unul jură că-şi dă viaţa
Şi vederea pentru pace
Dar, sub masca lui stă gheaţa
În costum la patru ace.

Voiam să scriu o urare
Pentru ţărişoara mea,
Într-o zi de sărbătoare
Să-i alin viaţa prea grea.

De mă vor citi păgânii,
Le doresc ce-mi vor ei mie,
Însă pentru toţi românii
Sănătate vreau să fie!

De mă vor citi duşmanii
Şi-or zâmbi cu burta plină,
 În timp ce-şi vor scălda banii,
Să-şi spele mintea de tină.

De mă vor citi argaţii,
Obosiţi şi-ndureraţi,
Ignorând toţi candidaţii,
La mulţi ani, români, confraţi!