Mâine... poate

Ştiu că nu îmi mai dai voie
Să-mi tot fac din ochi izvoare
Însă, astăzi am nevoie
De-aripă ocrotitoare.

Ştiu că, din ceruri, nu vine
Nicio clipă, ce-mi doresc
Şi mai ştiu că doar pe tine
Orice v-a fii, te iubesc!

Ştiu că merită trăită
Viaţa, oricât e de grea,
Ştiu că sunt de voi iubită
Totuşi, te-aş ruga ceva!

Dacă lui nu îi pot pune
În ghete, niciun covrig,
Fiindcă-i dus din astă lume,
Lasă-mă, te rog, să-l strig!

Lasă-mă, să-i strig fiinţa
Cu glasul meu răguşit,
Să-mi mai alin suferinţa...
Toţi ştiţi ce mult l-am iubit!!!

Lasă-mă în astă seară
Obrajii să-mi încălzesc
Cu o lacrimă amară,
Mâine... poate-am să zâmbesc.