Nu-i aici sfârşitul

Aroma pâinii împânzeşte
Amestecându-se uşor
Cu bradul care-ncet clipeşte
Privind spre cerul iertător.

M-ascund sub rime fără vlagă
Să creadă toţi că am orbit,
Că nu aud o lumea-ntreagă
Cum se-mbulzeşte la zdrobit.

Eu scriu mereu că totu-i bine,
În zadar sunt de toate-n casă,
Fiul meu dus... oricum nu vine,
N-am cum să îl invit la masă.

Sub cerul ce îl găzduieşte
Nicio lumină nu străluce,
Plecarea lui mă risipeşte,
Zâmbesc deşi, nimic nu-i dulce.

Nici cozonacul nu mă-ncântă,
Nici tava plină din cuptor,
Colindătorii-n prag ne cântă
Dar eu, mă sting în al lui dor.

Nimic pe lumea asta mare
Sufletul nu-mi va alina,
Niciun ocean plin de uitare
Nu-mi poate reda lumina.

Nici cetina împodobită
Cu globuri, dulciuri şi beteală
Nu-mi stinge flacăra pornită
Ce-o ascund sub stropi de cerneală.

Iar, de vor spune anonimii
Că-mi place să fiu masochistă
Eu nu ascult de gura lumii,
Zâmbesc, zâmbesc... chiar dacă-s tristă.

Întind perdeaua mea de rime,
Cu multe falduri uimitoare,
Să nu cumva să vă suprime
Clipele mele prea amare.

Ascund sub nori toată durerea,
Tot ceea ce-ar putea să-nţepe,
Fiindcă mai am încă puterea
De-a arde, să nu poţi pricepe.

N-ai cum să afli, nici n-aş vrea
Să cunoşti foc nestăpânit,
Cum se trăieşte viaţa grea
Sau cum se-ascunde "s-a sfârşit".

Crăciun Fericit!