Rămân să te iubesc!

Visul ciudat mi-a răpit noaptea,
De ochii tăi, dorul mă arde,
Mă recuprinde anxietatea,
Şi zeci de stele..., miliarde,
Cu razele mă înconjoară
Lacrima vrând să îmi oprească...
Un vis ciudat, ce mă doboară
A reuşit să mă trezească.
Îţi privesc ochii ce-mi zâmbesc...
Nu desluşesc realitatea...
Sigur ştiu doar că te iubesc,
Însă în imposibilitatea
De-a-ţi demonstra, mă tot afund...
Degeaba-ncerc, în zadar scriu,
Simt uneori că mă scufund,
Simt sufletul pe-un bisturiu
Când zeci de vise mă-nspăimântă
Cu-o usturime pân' la os,
Degeaba Luna mă încântă,
Lumina ei e de prisos...
Îţi recitesc zâmbetu-n noapte,
Cuvintele mi le-amintesc...
Te-aş săruta... dar eşti departe
Şi totuşi... sincer te iubesc!
Martor îmi este Dumnezeu
Şi stelele şi Luna chiar...
Nu m-ai crezut în visul meu...
S-a transformat într-un coşmar
Ce arde... sufletul mă doare...!
Cuvintele nu-mi mai găsesc,
Trimit şi Luna la culcare,
Iar eu... rămân să te iubesc!