Răpită dintre cuvinte

Din noianul de cuvinte, aşternute pe hârtie
Glas fierbinte de iubire m-a răpit pe înserat,
În ritm cald de crizanteme adormite-n iasomie
Şi crini albi purtaţi pe umeri cu frezii amestecat,
Leul meu cu coama deasă, regele iubirii mele
M-a sustras ca pe-o petală, m-a sustras cu nepăsare...
Ridicându-mă pe boltă, ridicându-mă la stele,
Ca un vrăjitor ilustru amăgind o vrăjitoare.
Timpul zboară peste noi, mereu face pe nebunul...
Am uitat şi de secunde, am uitat să-l urmărim...
Nimic nu ne stă în cale: nici cafeaua, nici tutunul.
Aripa nu ne opreşte, zburăm fără să clipim
Nimic nu ne stă în cale, numai secunda contează,
Cea care-aprinde scânteia, cea în care ne privim.
Ca un fulger peste-oceane totul în jur luminează,
Cerul înnorat se sfarmă, noi cu raze îl tivim.
Dintr-o zare-n altă zare strălucim neluminaţi,
Dezmorţim tot Universul împletindu-i o cunună
Peste boltă-ngânăm versul cu Luceferi parfumaţi,
Sorbim noaptea de iubire într-o dragoste nebună.