Floarea sfântă a iubirii

Ştiu, acum câteva zile, vă spuneam că mă opresc,
Că nu voi aşterne-n noapte versul meu cel sufocant,
Azi am o rectificare ce-aş vrea s-o împărtăşesc:
Scriu în proză subiect mult prea dur şi deprimant.
De-aceea revin aici, nu fiindcă-s o mincinoasă,
Versul mă face să zbor, mă scaldă de tot ce doare
Nu ştiu dacă sunt crezută, nu ştiu dacă-s înţeleasă
Versul meu despre iubire este ca o sfântă floare
Simt cum mă strigă mereu, iar dacă n-o îngrijesc
Se ofileşte pe suflet, în cenuşă se transformă,
Nu-mi doresc nici o putere, doar adevăru-l grăiesc:
Floarea sfântă a iubirii, simt în cea mai pură formă.