Zece luni la ora zece

Pe o rază aţipită aşteptam în noapte somnul
Neştiind că-a sosit clipa retrezirilor la viaţă,
Îngerii cântau probabil ceea ce le dicta Domnul,
Picurându-ne iubire până înspre dimineaţă...
Zece luni s-au scurs alene, zece luni pline de tine
Zbor pe aripi de iubire peste viscol, peste ceaţă,
Inima îmi e absentă, numai ţie-ţi aparţine,
Ai închis-o-n al tău suflet ca-ntr-o sfântă fortăreaţă.
Eşti secunda ce-mi da viaţă, eşti tot ce am mai curat
Suntem Soarele albastru aprins între doi vulcani,
Ne iubim de zece luni, ne iubim adevărat
Strângând razele aprinse peste luni şi peste ani.