Iubirea ta viaţa-mi inundă

O stea pe bolta de-aş fi fost,
O floare-n lanul înflorit...
Numai tu mi-ai fi adăpost
Iubindu-mă la nesfârşit.
Fir de nisip pe plaja plină,
O frunză-n nucul cenuşiu...
Zâmbetul care-ţi dă lumină
Numai atât, aş vrea să fiu.
Sprânceana Lunii-n miez de noapte,
Splendoarea clipei nebuneşti...
De-aş fi... nu sunt... îmi eşti aproape
Te simt mereu cât mă iubeşti.
Cuvântul tău zorii mi-alină,
Glasul tău noaptea-mi linişteşte,
Inima nu poa' să se-abţină
Cât te iubesc îmi aminteşte!
Deşi nu uit nici o secundă,
Nu aş putea, iubirea mea!
Iubirea ta viaţa-mi inundă,
Fără de tine n-aş putea
Să privesc bolta-nseninată
Să cuprind plaja-n zori de zi...
Dragostea noastră-i prea curată
Ne vom iubi cât vom trăi!