Prea sufletişti în lumea asta rece
Ne strecurăm siguri pe noi mereu,
La noi piatra rămâne, apa trece
Chiar dacă dăm în viaţă peste greu,
Noi, Vărsătorii dăruim iubire
Acelui suflet care ne iubeşte,
Dar aruncăm cutia cu safire
Într-un ocean adânc, de ne răneşte.
Rămânem uneori chiar dezbrăcaţi
Pentru a face-un suflet fericit,
Bineînţeles că suntem judecăţi
De orice frunză care-a ruginit,
Însă zâmbim, nu din naivitate,
Ci din dorinţa de-a nu riposta,
De multe ori, nu ni se dă dreptate,
Dar, apa trece, pietrele vor sta.
Un Vărsător, în linişte şi pace
E cel mai fericit de pe pământ,
Iar dacă viaţa l-a rănit, el tace
Şi-alege drumul cel curat şi sfânt.
Un Vărsător nu va fi înţeles,
Mereu învinuit că-i prea boem,
Va colinda pe drumul cel ales.
Sunt Vărsător, acesta nu-i poem
Sunt Vărsător, aici e-o picătură
Din al meu suflet mult prea încercat
M-am lăudat poate din tastatură
Dar v-am expus un adevăr curat.
Postări
Sunt vărsător şi recunosc cu mâna pe inimă că tot ce a scris aici este adevăr curat. Să îi dea Dumnezeu sănătătea şi puterea de a ne încânta sufletul şi cu alte poezii, la fel de clare în mesaj!
RăspundețiȘtergereMulţumesc frumos pentru aprecieri domnule Bivolu!
RăspundețiȘtergereSă vă dea Dumnezeu sănătate şi dvs şi soţiei!