Din vise te-am desprins aseară
În versuri calde să te-mbrac,
Să opresc lacrima amară
Şi-n al tău dor să vreau să zac.
Din amintiri am smuls o clipă
Sufletul să nu-mi osândesc
Dar miezul nopţii-n pagini ţipă
Şi-n zori de zi te regăsesc.
Mi-e inima simbol de lacrimi
Şi sufletul şuvoi de vers,
Renasc sorbindu-te din patimi,
Minune-n al meu univers!
Mi-e versul plin de-a ta fiinţă,
Glasul avid de-al tău cuvânt,
Dorul tău crudă suferinţă,
Cuvântul meu nu-i vorbă-n vânt.
Din vise te-alungam aseară
În versul alb să te-nfăşor.
Nemărginita mea comoară,
În veci de tine-mi va fi dor!
Postări
