În aplauze enorme
Mă retrag fără cuvinte,
Rolul tău capătă forme
De săgeţi, suliţe, ţinte...
Spin de trandafir albastru,
Cu ochi verzi, adânci ca marea
Ai strălucit ca un astru
Şi-ai pierit cu depărtarea...
Ai uitat să tragi cortina
Deşi te-am aplaudat,
Recunosc, a mea e vina...
Fantastic rol ai jucat!
Am crezut că-i doar o glumă
Cum au fost atâtea doar
Însă această furtună
S-a lipit ca un coşmar.
Amintiri multe şi clare,
Bucurii, speranţe, vise...
Curg în goana cea mai mare
Peste pagini reci, nescrise...
Lacrimi din ochi verzi de ceară
Fabricate-n nopţi vestite
S-au prelins ca o comoară
Pe nopţile nedormite.
Dorul sfârâia ca gheaţa
Azvârlită peste plită
Netezindu-mi dimineaţa
Cu suspine pietruită,
Ai uitat să tragi cortina!
N-am să uit cât ai rănit!
Te-am iertat, am stins lumina
De-acum teatrul s-a sfârşit!
Postări
Fiecare dintre noi îşi trăieşte piesa lui de teatru. Este adevarat că piesa de teatru - dramă sau tragedie - este foarte dureroasă. Nu uita, oricât de dureroasă ar fi această piesă, are şi un sfârşit. Gândeşte-te la Dumnezeu şi vei izbândi. Soarele va străluci şi pe strada ta. Capul sus, Dana!
RăspundețiȘtergereDupă ploaie şi furtună
RăspundețiȘtergereMereu vine vreme bună...