În căutarea ta

cu glas gingaş de păpădie
şi aer pur de învingător
îmi caut clipa ce mângăie
inima plină de-al tău dor.

cu lacrimile prinse-n plete
surâzând ca o primăvară
aleg să-ţi spun pe îndelete
eşti tot ce sunt, dulce comoară.

Să pot gusta din libertate

am încercat să-ţi spun că noaptea

se stinge-n visele cu tine,

că pot gusta din libertatea

de-a te percepe lângă mine.

opreşte-mă dacă voi pune

pe gura ta, fiori de vis

şi te voi săruta anume

să-mi câştig loc în Paradis.

trezeşte-mă, te rog, din vise

nu-mi mai lăsa gândul să zburde

pe unde-s clipe interzise

şi lacrimi despletite, surde...

eu nu te vreau pentru o viaţă

de chin, surghiun şi nedreptate,

ci pentru că m-ajuţi prin ceaţă

să pot gusta din libertate.

Începutul altor zori

 

 

Incredibil cum apare
toamna, fără să-şi dea seama
frunza arsă cade, moare,
peste ea se-aşează vama.

Vama unei lumi distruse
de atâta ignoranţă,
doar i-am spus, nu mă crezuse
că-mi pot lua oricând vacanţă.

S-a lăsat dusă pe gânduri
şi-a uitat că-n norii mei
pot strecura printre rânduri
zori de vis, nu zori cu zmei.

Incredibil cum răsare,
printre frunzele chircite,
o urzică... doritoare
sufletul să mi-l agite.

Ca şi când, ultima oară
când a vrut să mă hrănească,
mi-ar fi dat, din inimioară
răsuflarea îngerească.

Incredibil infinitul,
cum le-aşează pe culori...
Ştiu că nu-i aici sfârşitul
ci-nceputul altor zori.