unde mă doare

eşti doar un fulg fără de vină
ce te-ai întins de-un timp la soare,
un crin ce prinde rădăcină
exact aici, unde mă doare.

azvârl cu lacrimile-n stele,
lovesc cu ţipete tăcute
dar, el, din gândurile mele
parcă-i născut, of, Doamne!!!
 Du-te!

nu mai vreau să mă-ntorc acasă,
vreau să colind printre nămeţi,
sufletul parcă nu mă lasă
să sper în alte dimineţi!

nu mai vreau să primesc lumina,
îmi e de-ajuns ce-am pătimit,
nu-ţi mai întinde rădăcina
spre sufletul meu împietrit.