Mai la urmă

Râzi de mine că-s săracă şi n-arunc nicio hârtie
În timp ce tu cheltui banii donaţi de la primărie,
Râzi de mine că îmi pasă de păduri şi de ozon
În timp ce arunci cu sticle de plastic la tomberon.

Râzi când mă aplec pe stradă, zece bani să îi ridic,
Că mereu sunt econoamă şi totuşi n-am strâns nimic,
Râzi când strâng apă de ploaie să-mi spăl sufletul de dor
În timp ce dormi la piscină ca puiul la rotisor.

Râzi când car cu căruciorul fiindcă tu ai portbagaj
Dar, n-ai rostit niciodată adevărul cu curaj,
Râzi acum cât poţi de tare, ştii că nu mă deranjează,
Voi zâmbi şi eu când roata, cea rotundă, derapează.