Zorii ce vin

De ce încă mai cred în şoapte

Când nimeni nu le mai aude,

Când întunericul din noapte

Adânc în adevăr pătrunde?

De ce încă mai sper că ploaia

Vă spăla ziua mincinoasă,

Când veşnic umblă Gheonoaia

Strident fardată şi hidoasă.

De ce încă mai cred că fiara

Prin dor se poate îmblânzi,

Când încă se topeşte ceara

În lacrima de peste zi?

De ce îmi pasă-aşa de tare

De fiecare fulg de nea,

Topindu-mă? Din întâmplare,

Ştii ce înseamnă iarna grea?

De ce mai cred că nu se poate

Să tratăm cu indiferenţă,

Înaintând târâş pe coate,

Cerul, ucis din imprudenţă?

De ce încă mai cred în vise

Când insomnia mă loveşte,

Iar rândurile-acestea scrise

Nici orbul nu le mai citeşte?

De ce mai cred în puritate

Când ceaţa-i tot mai îmbâcsită

Când după colţ, plângând se zbate

Luna, ce pare adormită?

De ce mai cred? E-a mea voinţă

Să cred că se va lumina

După atâta suferinţă,

Zorii ce vin, vor alina.