Cât încă are cerul stele

În noaptea asta-aş vrea să plouă

Peste metaforele mele,

Să sfâşii paginile-n două

Cu vise ferecate-n stele.

În noaptea asta-aş vrea să strig

"Mi-e dor de tine!" din rărunchi,

Să mă auzi, şoptind: "mi-e frig!"

Să fiu, din lacrimi, un mănunchi.

 În noaptea asta-aş vrea să-ţi dau

Doar un sărut, peste o mie...

În noaptea asta, simt că vreau

Să mă transformi în poezie.

În noaptea asta-aş vrea să plâng

Cât încă are cerul stele,

Sub sărutări, lacrimi să frâng,

Dansând doar pe palmele tale.