Sunt ca orice om, pământ

De sub atele, protejată

De gânduri, lacrimă şi vise,

Mai smulg o clipă, câteodată

Prin geamurile larg deschise.

Bătăile neregulate

Se-aud în noapte, sub cămaşă,

 Printre săgeţi, avide toate

Să-mi rupă pieptul cu-o cravaşă.

În palma visului mă împinge

Ca pe un lanţ de amintiri

Puternic, care mă învinge

Fără vreo cale de ieşiri.

 Rămân în lumea mea ciudată
Şi-mi scald în ea clipele reci,
În tine, veşnic ferecată
Oriunde-ai fii, n-ai cum să pleci.

Deschide ochii doar o clipă,
Nu sunt un spin de trandafir,
 De lacrimă să fac risipă
Nici de lumină-n cimitir.

Citeşte-mă cât aştern încă,

Priveşte-mă cât încă sunt,
Par rece, dură ca o stâncă
Dar, sunt ca orice om, pământ.