Iubirea n-are nicio lege

 

 

Cine ne poate înţelege,

În lumea fără chip şi trup?!?

Iubirea n-are nicio lege

Iar, eu n-am timp s-o întrerup.

Celor ce fură, mă sărută

Citindu-mi versul pe furiş

Şi din averea mea tăcută

Îşi fac mereu acoperiş?!?

 

Cum să le cer a mă-nţelege

Celor ce n-au norocul meu,

Din ceruri să poată culege

Har dăruit de Dumnezeu?!?

 

Cum să pretind un solz de soare

Imenşilor gheţari de pol?!?

Când ei trăiesc fără culoare

Precum moluştele-n nămol.

Cine ne poate înţelege?!?

Numai acel care iubeşte

Fără să-i pese ce culege,

Din suflet viaţă dăruieşte.

Nici nu pretind agoniseală

 Celor ce nu ne înţeleg,

Pe mine simţul nu mă-nşeală,

În dragoste mă reculeg.

Noi am venit pe-această lume

Să demonstrăm că n-a murit,

Că n-are cum să se consume

Iubirea fără de sfârşit.