O virgulă pusă-ntre lacrimi

Eu numai sunt de mult o veste,

Din noaptea-n care m-am născut,

În curând voi fii o poveste

Şi nu vei afla cine sunt.

Vei întâlni din întâmplare

O slovă, poate neuscată,

Ce-am aşternut-o-n graba mare

Şi nici n-ai s-o-nţelegi vreodată.

Eu numai sunt de mult o boare,

Din ziua-n care-am gângurit,

La prima mea aniversare

Şi flăcările-am biruit.

Vei întâlni sigur pe-o foaie

O virgulă pusă-ntre lacrimi,

Un curcubeu născut sub ploaie

Înviorat ades din patimi.

Eu numai sunt de mult povară,

Din noaptea-n care am primit

Iubire pură-n călimară

Şi muntele l-am cucerit.

Ai să-nţelegi târziu că timpul

Se scurge ca şi lacrima,

Că nu contează anotimpul

Ci doar ce laşi în urma ta.