Şoarecele beat (pamflet)

Într-o joi, de dimineaţă

Şoarecele a-ndrăznit

Să privească drept în faţă

Un ciorchine... "prăpădit"

Şi-a spus el, în a sa minte,

Încercând să-l vadă vin

Într-o cupă mai fierbinte

Decât soarele divin.
Lângă cupă, pulpa-n tavă,

Friptă bine, aburindă...

Dând din coada lui firavă,

Se tot privea în oglindă

Fermecându-se pe sine

Cu statura lui înaltă,

Beat de ani şi ani de zile

 De mirosul dintr-o haltă.

Visul lui plin de culoare

Născut într-un pat îngust
Se credea o dezmierdare

Însă, mirosea a must.

Viţa de vie aleasă,
Din ciorchine-a tresărit,
Nelăsându-se culeasă
De-un şoarece... ipocrit.
Morala sub-înţeleasă
Vă lăsăm s-o dezlegaţi.
De-aveţi via neculeasă
N-are rost să vă-mbătaţi
Cu vise-aruncate-n vânt,
Metafore, vorbe mari,
Trăim pe-acelaşi pământ
Şi poeţi şi armăsari,
Totul e să ştii să pierzi,
Să câştigi şi să oferi,
Altfel strugurii sunt verzi
În orice vis îi transferi.
 Vinul s-ar putea să-ţi pară
Ieftin, chiar fără valoare
Dar, ciorchinele de ţară
Nu-i copt în incubatoare.