O nouă dimineaţă

Într-o lume-n care stresul
Şi depresia e-n floare,
Eu te-am întâlnit pe tine
Rătăcind prin vis de seară.

Tu m-ai confundat cu versul
Unei păsări călătoare,
M-ai urcat pe culmi alpine,
Printre nori pufoşi de ceară.

Într-o lume-n care viaţa
Se clădeşte navigând
Printre malurile moarte
Ale unui scrin confuz,

Tu mi-ai dăruit speranţa
Rătăcită-n al meu gând,
Eu am plămădit-o-n carte
Iubind până la refuz.

Într-o lume-n care Luna
Nu-ncetează să apară
Deşi, nimeni n-o mai vede
Printre norii încruntaţi,

Mi-ai atins în şoaptă struna,
Adormită-n prag de seară
Să mă pot din nou încrede
În zori noi, neînlăcrimaţi.

Într-o lume-n care haina
Îmbracă sufletu-n zale,
Duhnind groaznic a minciună
Îmbibată-n nonşalanţă,

Tu ai descifrat din taina,
Paginilor mele goale,
Considerând oportună
Ochilor mei, o vacanţă.

Într-o lume-n care viaţa
Se consumă-n disperare
Fără pic de mângâiere,
Înăsprindu-şi paşii-n zori

Tu mi-ai dat în lături ceaţa
Cu-o plăcere uimitoare,
Dăruindu-mi stropi de miere
Printre viscole şi nori.