Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.
Sunt, pe pământ
Ecou viu în mormânt,
Izvorât din cuvânt,
Dus de ape și vânt.
Sunt un zid din trecut,
Întuneric acut,
Neîncetat fremătând
În tăcere și cânt.
Sunt, pe cer, un mister
Dintr-un stol efemer,
Vis de crin, din destin
Smuls de ger și de spin.
Sunt un nor, trecător,
Aripi frânte în zbor,
Blestem alb de izvor
Să mă-înece în dor.
Sunt privire și gând,
Prunci la piept legând,
Renăscând spre mormânt
În frânturi de cuvânt.
Sunt un Iad nepermis
Între moarte și vis,
Un lăstar roditor
Între timp muritor.
Sunt spectator în viitor,
Cuib de condor, amețitor,
Pisc cu breton, uitat în pom
Ros de sindrom, sunt doar un om.
Postări
Esti un om cu talentul rar, de a scrie. Continua sa ne incanti cu versu-ti maiastru potrivit! Multa sanatate si fericire!
RăspundețiȘtergereMulțumesc frumos pentru vizita! Nu voi înceta sa îmi aștern sentimentele, atâta timp cat mai am vedere și suflet. Chiar dacă nu mai e la moda versul... cine știe ce ne așteaptă...
RăspundețiȘtergere