Puii junglei

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Miliarde de secunde,
Milioane de suspine
Mai șoptite, mai profunde,
Mi-au ars sufletul în mine.

Zeci de zile, nopți, o groază,
Dimineți fără suflare,
Junglă fără nicio oază,
Totul plânge, totul doare...

Lacrimi izvorând din vise,
Clipe fără conținut,
Jale-n paginile scrise,
Dor ascuns și menținut.

Zbucium cutremurător,
Ploi de flăcări neoprite
Sfâșiau sufletu-n dor,
Amintiri sculptate-n minte...

Totul părea o ruină
Sub nămeții de tăcere,
Strivind de la rădăcină
Orice soi de mângâiere.

Frământări nenumărate
S-au oprit într-o clipită,
Mările învolburate
Au stins flacăra cumplită.

Cerul a-nflorit de stele,
Soarele-i liber de-acum
Stropind aripile mele
Cu-n misterios parfum.

Zorii cern sfânta iubire,
Nopțile se limpezesc
Visele să le înșire
În șirag dumnezeiesc.

Regele iubirii mele,
Întors de la vânătoare,
Reaprinde mii de stele
Zilnic, doar cu-o sărutare.

Curge clipa fără teamă,
Rănile s-au vindecat,
Viaţa neîncetat ne cheamă
Să trăim adevărat.

Un întreg în jungla deasă,
S-a născut dintr-o privire,
Bine-ai revenit acasă,
Leul meu plin de iubire!