Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.
Sunt iluzia tăcerii
Ce răcnește în cuvinte,
Întruchiparea durerii
Rătăcind printre morminte.
Sunt ecoul amintirii
Prins în ghearele uitării,
Lacrimile despărțirii
Rămase pe fundul mării.
Sunt un punct de lut albastru
Într-o Terra desfrunzită,
Licurici picat din astru
Dar, sunt de tine iubită.
Sunt o frunză-n a ta palmă,
În căușul ei, domnesc,
Ca o lacrimă de toamnă
Izvorâtă, te iubesc!
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!