Vă rog să-mi spuneţi, vă implor!
Oare cui să cer ajutor?
Două steluţe se jucau
Pe cer, şi de mine râdeau,
L-am implorat pe Dumnezeu
Să nu îmi ia soarele meu,
Dar era foarte necăjit
Şi El, şi El m-a părăsit!!!
Oricât de mult l-am implorat,
În lacrimi multe m-am scăldat,
Rugile nu mi-a luat în seamă,
Flăcări din sufletul de mamă,
Bocete..., lacrimi de defunct...
Nimic, nimic... numai un punct
A mai rămas în urma lui,
Iar raza cruntă-a Soarelui
Pe cer din nou a răsărit,
Degeaba-Îl rugam neoprit
Timpul în loc să pironească,
Sufletul să nu-mi pârjolească,
Mintea plânsă să-mi lumineze,
Fiul din flăcări să-mi salveze...
Mă simt un gol într-un deşert
Nu-nţeleg nici măcar un sfert
Din ceea ce s-a întâmplat
De ce? Întreb în lung şi-n lat,
În stânga, dreapta... pe oricine
Întreb, mă-ntreb chiar şi pe mine,
Nimic nu-i logic, nimic clar
Orice avere e-n zadar,
Golul rămas nimic nu-mi umple!
Nu trebuia să se întâmple
Aşa ceva, orice-ar fi fost!
Sunt în derivă, fără rost,
Fără idei, fără cuvinte,
Fără copilul meu cuminte
Pe care l-am crescut mereu
Cu teamă doar de Dumnezeu.
Nu înţeleg, nu înţeleg!
Nu ştiu ce drum mai pot să-aleg,
Mă simt învinsă, fără vlagă,
Nu mai sunt eu, nu sunt întreagă,
Aş vrea să fie doar un vis!
Dar e real... E-al meu abis.
Oare cui să cer ajutor?
Două steluţe se jucau
Pe cer, şi de mine râdeau,
L-am implorat pe Dumnezeu
Să nu îmi ia soarele meu,
Dar era foarte necăjit
Şi El, şi El m-a părăsit!!!
Oricât de mult l-am implorat,
În lacrimi multe m-am scăldat,
Rugile nu mi-a luat în seamă,
Flăcări din sufletul de mamă,
Bocete..., lacrimi de defunct...
Nimic, nimic... numai un punct
A mai rămas în urma lui,
Iar raza cruntă-a Soarelui
Pe cer din nou a răsărit,
Degeaba-Îl rugam neoprit
Timpul în loc să pironească,
Sufletul să nu-mi pârjolească,
Mintea plânsă să-mi lumineze,
Fiul din flăcări să-mi salveze...
Mă simt un gol într-un deşert
Nu-nţeleg nici măcar un sfert
Din ceea ce s-a întâmplat
De ce? Întreb în lung şi-n lat,
În stânga, dreapta... pe oricine
Întreb, mă-ntreb chiar şi pe mine,
Nimic nu-i logic, nimic clar
Orice avere e-n zadar,
Golul rămas nimic nu-mi umple!
Nu trebuia să se întâmple
Aşa ceva, orice-ar fi fost!
Sunt în derivă, fără rost,
Fără idei, fără cuvinte,
Fără copilul meu cuminte
Pe care l-am crescut mereu
Cu teamă doar de Dumnezeu.
Nu înţeleg, nu înţeleg!
Nu ştiu ce drum mai pot să-aleg,
Mă simt învinsă, fără vlagă,
Nu mai sunt eu, nu sunt întreagă,
Aş vrea să fie doar un vis!
Dar e real... E-al meu abis.
Postări
Dumnezeu nu ne părăseşte niciodată, el ne iubeşte necondiţionat. Să nu uităm niciodată asta.
RăspundețiȘtergereCă durerea prin care treci este de neînchipuit, pot înţelege şi eu.
Poate aşa a fost voia lui Dumnezeu?!
Pot înţelege că te simţi un “gol în deşert, eşti în derivă, fără idei şi fără cuvinte” dar să spui că “nu mai ai niciun rost în lume” e foarte grav, e mare păcat.
Nu uita nicio clipă că mai ai trei flori de copii care te iubesc şi care au nevoie de tine. Ana Maria este soarele din privirea ta, te adoră şi vrea să devii cea care ai fost înainte. Şi ţine minte că tu nu eşti bătrână, urâtă sau singură. Ai dreptul la un viitor, ai mulţi prieteni care te susţin.
Ridică faţa din pământ, zâmbeşte la cer, şi roagă-te intens, continuu şi sincer bunului Dumnezeu! Doar de acolo ne vine alinarea.
Capul sus, Dana!
O, Doamne, eu şi Geanina de-abia acum am aflat. Dumnezeu să-l ierte, Dana. Nu putem să spunem mai mult, şocul este imens, Dana. Doamne, cât de rău ne pare că s-a putut întâmpla aşa ceva.
RăspundețiȘtergereCuvintele nu pot să exprime nimic, acestea sunt momentele în care ne dăm seama cât suntem de neputincioşi...
Suntem cu sufletele lângă tine...
dragii mei, iertati-ma! nu stiu ce mi se intampla... am intrat la voi , am citit si... vai .... nu stiu, nu stiu ce se intampla in seara asta....
RăspundețiȘtergere