Câte zile voi avea!

"Şi-am să-ţi scriu, iubirea mea
Câte zile voi avea!"
Aşterneam toamna trecută printre raze de splendoare,
După versul de iubire din al tău cuvânt născut,
Aşterneam toamna trecută, pe când mă scăldai în soare
Dup-o furtună imensă, visând că a început
O eră plină de zâmbet, de iubire-adevărată...
Aşterneam ca o nebună, o naivă visătoare
Aşterneam, trăind iubirea veşnică, descreierată...
Şi-am tot aşternut din viaţă, picături de suflet cald,
Stropi din ochii minţii mele, stropi din lacrimi de iubire...
Ţi-aş aşterne-o viaţă-ntreagă, chiar dacă zilnic mă scald
În lacrimi fierbinţi de sânge, fără chip de-asemuire,
Chiar dacă se vor aşterne peste clipele de gheaţă
Mări de lacrimi neoprite, milioane de suspine...
Voi aşterne-ntreaga noapte, voi scrie şi-n altă viaţă
Picurând iubirea-n cupe voi răcni dorul de tine!
Bolta-n lacrimi s-o inund, să-i cutremur disperarea
De a nu putea atinge nici măcar o biată stea
Fiind nevoită-n noapte să-ţi dăruiesc depărtarea...
Dar... îţi scriu, iubirea mea
Câte zile voi avea!"