Nu mă cumperi!

Mie veşnic mi-a fost frig...,
Veşnic mi-a lipsit căldura,
Prin şoapte am vrut să strig,
Să depăşesc conjunctura
Sloiului de gheaţă tristă...
Şi-am tot lăcrimat pe ea,
Am devenit optimistă
Zburând pe o sfântă stea,
Gerul crud al dimineţii
M-a pătruns până la ceruri,
Dar prin valurile vieţii,
Din mistere în misteruri
Am clădit un mal de mare,
Printre valuri liniştite
Scăldat în raze de soare,
Din senin atribuite,
I-am dat tot ce-aveam ascuns,
I-am dat viaţă şi culoare,
În inimă mi-a pătruns
Fără semn de întrebare,
Fără geru-ascuns sub stele,
Fără crivăţ şi furtuni.
Leagănul iubirii mele,
Legănat de semiluni
A zburat cu-o stea polară
Într-o lume mai aprinsă.
-De ce-mi faci clipa amară?
-De ce-mi tai aripa-ntinsă?
L-am întrebat într-o doară,
Când era la înălţime...
Mi-a urat... viaţă uşoară,
Alungând ziua de mâine.
Frigul m-a cuprins o noapte,
Şi-nc-o noapte fără stele,
În vise pluteam prin şoapte.
Peste versurile mele
Se-aşternea nota uitării,
Îngropam zilnic securea
Smulsă-n pragul disperării,
Până a-nfrunzit pădurea,
A-nflorit un bob de stâncă
Printre pagini călător,
În inima mea adâncă
Îmi şoptea că-mi va fi dor,
C-am greşit cu difuzarea,
Zborului vânat de-aripă
Ce mi-a adus depărtarea.
Îmi şopteşte, plânge, ţipă...
Nu-mi e frică de-ntuneric
Nu am frică de-anonim
Care-n zborul lui himeric
Mă împroaşcă cu venin.
Lumea mea e prea curată
Ceaţa nu o mai cuprinde
Viaţa nu-mi e plagiată!
Nu mă cumperi! Nu mă vinde!