Exist

N-am fost şi nici n-aş vrea să fiu
O rază fără de valoare,
Un univers plin de pustiu,
Călătorind din floare-n floare.

N-am dragoste imaginară,
Nici laude înmiresmate,
Am doar cerneală-n călimară
Ce nu aşterne slove moarte.

N-am fost hibridul ce se naşte
Din dragoste pentru arginţi
Iar, cel ce nu o recunoaşte
Nu are prunci dar, nici părinţi.

N-am îmbrăcat haine de gală
În ciuda frunzei ruginii,
Păşesc în lumea mea astrală
În lung şi latul paginii.

N-am descompus frânturi de vise
Îngenunchiate-n dimineţi,
Nici lacrimile mele scrise
N-au râvnit după epoleţi.

N-am fost în pragul disperării
Când adieri m-au sărutat,
Am înotat spre malul mării
Şi cu credinţă-am luminat.

Nu vreau să-ţi prind sufletu-n gheare,
Oricât de greu mi-e fără tine,
Te voi iubi fără-ncetare,
Chiar şi în veacul care vine!

Ţi-aş fi

Pe un câmp plin de splendoare
Te-aş fi transformat în vers,
Cântat de-o privighetoare
Minunând un Univers,
În fluture rătăcit
Peste roua dimineţii,
Din poemul sărăcit
De amărăciunea vieţii,
Ţi-aş fi dăruit căldura
Soarelui nepieritor
Pe un ţărm ce-ngroapă ura,
Printre valuri călător,
Ţi-aş fi dăruit elanul
Vulturilor peste munţi,
Invadând chiar şi oceanul
Îngeraşilor desculţi,
Ţi-aş fi destrămat mâhnirea,
Tainică, ce-o porţi în tine
Şi ţi-aş dărui iubirea
Până-n veacul care vine.

Eşti minune-n Univers
Fără semne de întrebare
Îmi transformi viaţa-ntr-un vers
Dându-i clipei o valoare.