Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.
La colţ de vis, pe-o stradă veche,
Un scârțâit pițigăiat,
De ușă fără nicio veghe,
Lângă un anticariat,
Din balamale, lent, țâșnea.
Un trecător, venit în grabă
Să cumpere un vers din carte,
Ce nu-l găsise pe tarabă,
A azvârlit ușa-ntr-o parte,
Sub iarna care se-așternea.
Un lacăt, ruginit, lovește
În ritm demonic, sacadat,
Pulsul librarului pornește
Mai iute și mai concentrat
Dar, nimeni nu-l mai auzea.
Din perna cerului, imensă
Cad fulgi de nea fără oprire,
Iar, versul, fără recompensă,
A amorțit în amintire,
De dorul celui ce-l citea.
Pe străzi luminile sunt moarte,
Nici ușa nu se mai deschide,
Visele se aștern în carte
Dar, numai Dumnezeu decide
Ce s-a băut în cafenea.
La colţ de vis, strada-i pustie,
Liniștea în nămeți se-așterne,
E ger dar, cine să mai știe
Dacă din stele sau lanterne
Lovește astăzi dragostea.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!