De unde vin

 

 

unde-am plecat prin ceaţa asta deasă?
nici nu mai ştiu, nici nu m-am întrebat,
deşi, e aşa de ger..., mi-e dor de-acasă,
de lacrimi ce înfloresc nemotivat...

unde-am clădit misteriosul mâine?
n-am întrebat, stelele, câte sunt...
atâta timp cât mai am grâu de-o pâine
pot cumpăra osândă pe pământ.

de unde vin, n-am avut în bagaje
decât iubire, fără de regret,
şi m-au cazat la sute de etaje
de stele, să le privesc în secret.

nu mai am timp să înlătur agonia,
poate că nici n-ar fi prea indicat,
dar stelele, iubirea şi hârtia
mi-au fost alături, orice s-a întâmplat.